„Sfarsitul Istoriei” sau „Ciocnirea civilizatiilor”!?

0
195

Imi amintesc iarna cenusie, cu strazi desfundate cu zapada amestecata cu noroi, cu oameni garboviti sub caciulile de iepure peste urechi inghesuindu-se in niste autobuze coscovite care mergeau cu gaz butan depozitat in tuburi ca niste rachete asezate pe caroserie… era prin 1993, iar Romania incerca sa uite cosmarul ceausist… citeam fascinat „Sfarsitul Istoriei” si simteam cum ma incalzeste crezul lui Fokuyama ca odata cu sfarsitul comunismului si cu triumful indubitabil al valorilor occidentale, lumea intreaga se va liberaliza iar democratia va fi motorul noii ordini mondiale.

Dupa lectura, priveam cu ingaduinta noua putere de la Bucuresti, fiind sigur ca nu va rezista mult intrucat comunismul, chiar cu fata umana, personificat in zambaretul tovaras Iliescu nu putea rezista foarte mult… Europa, America aveau sa trimita curand si asupra noastra directiile care definesc cu adevarat lumea libera si ne vor invata calea spre progres, prosperitate si emancipare. Simteam, inca de pe atunci, ca modul de viata Occidental este net superior autocratiei de factura bolsevica…

Eram tanar si naiv, insa trecand anii si intelegand ceva mai profund istoria, elanul a inceput sa se estompeze lasand loc unei nevindecabile tristeti… Cand Iliescu a recastigat alegerile in 2000, am realizat brusc ca Francis Fokuyama s-a inselat amarnic… iar astazi, la sfarsitul lui 2017 imi dau seama ca pozitivismul sau referitor la lumea condusa democratic si liberal a fost de fapt o absurditate… Mult mai realistul Huntinghton, in „Ciocnirea civilizatiilor” prezenta un alt scenariu, mult mai sumbru, dar care s-a dovedit in toti acesti ani si mult mai realist.

Unde a gresit Occidentul, ce erori fundamentale au facut americanii, incat astazi, vedem ca tot mai multa lume priveste cu suspiciune si chiar neincredere paradigma liberalismului? Oare interventiile brutale si fara nici o finalitate fericita din Irak, Afganistan, Libia, Siria, sau poate criza economica din 2008 care a demonstrat mari fisuri in sistemul nord-atlantic sa fi produs o distanatare fata de modelul vestic? Poate succesul economic al Chinei comuniste sa fi nascut mari semne de intrebare fata de economia de piata libera suta la suta? Brexitul, populismul lui Trump, „defectarea” Turciei de pe axa NATO, afinitatile Visegradului mai degraba fata de Moscova decat de Bruxelles sa insemne dovada ca Occidentul se clatina?

Vedem ca si Germania, motorul economic al UE se confrunta zilele acestea cu o profunda criza politica, fiind incapabila sa articuleze un guvern, desi partidul cancelarului Merkel a castigat alegerile. Poate raspunsul cel mai potrivit la intrebarea de ce s-a inselat Fokuyama este ca, in Occident, personalismul a invins colectivismul, minoritatile au supus majoritatile, iar individualismul a ignorat de foarte multe ori binele comun…

Crestinismul, care a adus coeziunea morala si spirituala a Europei, a decazut atat de mult, bisericile din Anglia au devenit pub-uri, iar consumismul a ingrosat spiritul, toate acestea au lasat locul fundamentalismului islamic sa gaseasca teren si masa de manevra in tarile liberale… Prosperitatea a condus la decadenta? Tot ce este posibil, istoria ne invata ca in ciclicitatea ei, trece periodic de la barbarie, la civilizatie sfarsind in decadenta pentru a o lua de la inceput, intr-o perpetua revolutie.

Se intampla ceva in lume pe care nu-l putem neglija, caci anunta nori negri pe cerul democratiei. Conform Freedom House, astazi, din 195 de state, doar 87 sunt circumscrise paradigmei libertatii politico-economice, 59 practica un sistem partial liber si 49 sunt autoritariste. Rusia a intors total spatele pluralismului politic, iar Turcia a devenit deja o dictatura. Polonia si Ungaria se simt din ce in ce mai inconfortabil cu valorile europene, iar Romania se afunda iar in logica partidului unic, condus de o gasca de oligarhi, proveniti din randurile odiosului partid comunist, crezut mort in 1989. Cele 10 masuri standard de reforma cunoscute drept Consensul de la Washington, nascute dupa prabusirea URSS nu mai satisfac tarile in curs de dezvoltare…

Occidentul imbatraneste, economia stagneaza, salariile au devenit insuficiente, iar tot mai multi actori politici privesc cu jind spre modelul de la Beijing: comunism politic si economie de piata controlata… Butada conform careia cresterea PIB-ului inseamna prosperitate pentru toti pare din ce in ce mai subtire, aproape falsa.

Mai are Vestul resurse sa renasca inainte de… cenusa? Miza este uriasa, caci in lipsa unui raspuns pozitiv, intreaga lume risca sa alunece din nou, a nu stiu cata oara in abisul extremismului de toate formele, iar eu unul nu cred ca as mai putea traversa odata desertul propagandei comuniste…

Ideea acestui articol a incoltit in mintea mea, dupa ce am aflat ca holdinguri chinezesti si rusesti au demarat investitii masive in mass-media occidentala…