Blogul lui Oreste

Saracii din tara bogata sau cum un juramant incalcat de politicieni se transforma in blestem pentru un neam intreg

Saracii din tara bogata sau cum un juramant incalcat de politicieni se transforma in blestem pentru un neam intreg

Desi toti politicienii chemati de soarta sa „pastoreasca”poporul jura pe Biblie sa contribuie decisiv la „propasirea spirituala si materiala” a neamului, astazi aproape nici unul nu are nici cea mai vaga idee despre ce inseamna asta: propasire (a progresa, a dezvolta, a prospera) spirituala (ideal, imaterial, intelectual, religios, duhovnicesc) si materiala (bunuri economice, cladiri, instalatii, infrastructura, forta de munca, activitati economice, stiintifice, culturale, artistice).

Asadar, politicienii se leaga prin juramant, in fata lui Dumnezeu, sa furnizeze poporului un cadru propice dezvoltarii si prosperitatii, adica sa contribuie la inaltarea fiintei pe treptele inteligentei, moralei si spiritualitatii, concomitent cu garantarea asigurarii unui nivel de trai din ce in ce mai bun. Iar pricipiul de baza al conceptului numit politycon, pe care politrucii zilei de la noi il sfideaza de un secol este: „Cetatenii trebuie sa fie invatati si sa inteleaga ca binele individual este strans legat de binele colectiv, asadar pentru a-i fi bine, poporul trebuie sa actioneze in sinergie cu politicienii, evoluand spiritual si material”.

Lenin avea o vorba interesanta: „bogatii sunt doar niste saraci, care-si numara banii” … pornind de aici, din cauza faptului ca de prea multa vreme noi toti am pierdut din vedere principiile „cararii drepte”, orbecaim in ceata incertitudinilor. Daca nu ar fi fost asa, am fi inteles pana acum ca este imposibil sa fii bogat intr-o lume plina de saraci! Cat de ridicol este de fapt un Ferrari care alearga cu 50 de km/h pe un drum plin de gropi si hartoape, aglomerat bara la bara, sau un magnat coborand din limuzina lui de sute de mii de euro, intr-un cartier plin de cocioabe si refugiindu-se speriat in curtea lui imensa, pazita de dobermani xenofobi… Intr-o tara cu spitale ca niste lagare de concentare, fara drumuri si retele de apa, cu o birocratie corupta la cel mai inalt nivel, cu IQ-ul guvernului cat al unui elev de clasa a VI-a, nu exista bogati, ci doar saraci cu bani si saraci fara bani!

Cred ca a venit vremea sa ne trezim din orbecaiala si sa intelegem ca nimeni nu poate construi o bogatie durabila, atat sprituala cat si materiala, pe nenorocirea, saracirea si mizeria produsa semenilor. Ca sa devenim o societate, iesind din logica vetusta a clanurilor, ar trebui reflectam la ce spune filosoful Mihai Sora: „Nu poti sa iti cladesti bogatia pe mizeria tuturor celor din jurul tau. Nu poti avea un castel care e inconjurat de baltoace, nu se poate. Pentru ca sa ai un castel trebuie sa ai o retea sa ii aduca lumina, apa, sa aiba sosele, ca sa aiba posibilitatea de a circula, pentru asta trebuie sa existe o societate”.

Cred ca noua, romanilor, o sa ne mearga bine cand politicienii isi vor respecta juramantul pe Biblie cu privire la „propasirea spirituala si materiala a poporului roman”, iar juramantul se incheie cu solmenul: „asa sa-mi ajute Dumnezeu!” Altminteri, ramanem blestemati sa fim cei mai mari dusmani ai nostri, adica sa ne furam la nesfarsit, singuri caciula!