Romania: victima a geografiei si a istoriei sau rotita strategica in mecanismul globalizarii?

0
2007

Romania este ombilical legata, in destinul ei colectiv, de “blestemul geografiei”, definindu-si frontierele la ciocnirea civilizatiilor occidentale cu cele orientale. Uneori, in istorie, aceasta pozitionare naturala poate deveni tragica, sa ne reamintim de perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand Bucurestiul a fost obligat, de contextul geopolitic, sa aleaga intre doua monstruozitati istorice: Stalin si Hitler…

Si, cum istoria se deruleaza ciclic, putem contstata ca astazi, ne aflam fix in aceeasi situatie fragila si extrem de complicata. Pe de-o parte, constatam la nivel de politica externa, ca Federatia Rusa impreuna cu Ungaria, colaboreaza intens la proiectul Ungariei Mari, in timp ce SUA, Polonia, Tarile Baltice si Romania lucreaza la consolidarea unei axe politico-economico-militare comune. E limpede, ca pentru noi, interesul este mentinerea statului de partener strategic al americanilor, desi Administratia Trump se afla mult mai departe geografic, decat regimul lui Vladimir Putin…

Dupa criza economica din 2009, care s-a instalat la nivel planetar, pilonii care au asigurat pacea si stabilitatea impuse in 1947 la Yalta au inceput sa se naruie, obligand Marile Puteri sa redefineasca principiile Ordinii Mondiale. In acest context istoric, foarte tulbure, oare ce rol si ce destin poate avea Romania, mai ales cand constatam ca la nivel guvernamental se afla oameni fara viziune, fara proiect si, din pacate, fara coloana vertebrala?…

Sa pornim de la axioma geografiei: Suntem prea aproape de Rusia, granita Basarabiei cu Ucraina este mai lunga decat a Poloniei si inevitabil suntem mult mai expusi politicilor de la Kremlin, decat occidentalii sau partenerii nostri americani. Nimic nou sub soare… cu cateva secole in urma, cand Puterea se exemplifica prin alte imperii, romanii erau obligati sa tina cont de interesele bizantinilor, apoi ale otomanilor si austro-ungarilor.

Daca ne parcurgem cu atentie istoria, constatam ca de-a lungul actelor de guvernanta ne-am confruntat, de secole, cu incapacitatea de a ne reprezenta corect drepturile si obligatiile, din cauza conducatorilor corupti, incompetenti sau de-a dreptul tradatori. Si totusi, uneori, istoria ne favorizeaza prin compensare, acolo unde ne condamna geografia. Sa luam de exemplu perioada de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana astazi. Pentru noi, Primul Razboi Mondial a insemnat nasterea unei natiuni moderne, reusind sa ne cuplam marelui motor socio-economic al lumii occidentale. A urmat flagelul Ciumei Rosii, adus si raspandit cu tancurile sovietice, dar chiar si in timpul Razboiului Rece, Romania a reusit sa tina pasul cu lumea, prin politicile inteligente duse de Bucuresti in perioada anilor 60-70.

Avantajele tarii noastre, astazi sunt legate de faptul ca nu avem partide extremiste, nu suntem invadati de refugiati musulmani, avem stabilitate economica si relatii internationale predictibile si cel mai important, poporul isi mentine inca optiunea pentru paradigma lumii libere: justitie independenta, economie descentralizata, drepturile omului si transparenta in actul de guvernare.

Dar, sa privim lucizi, daca se poate si pragmatic prezentul, intelegandu-ne bine trecutul, pentru a putea avea o idee, cat de cat consistenta, despre viitor. Suntem, in sfarsit parte din Uniunea Europeana si NATO, dar oare nu cumva am ajuns prea tarziu in acest Gentlemans’s Club, asemeni unui musafir ajuns la terminarea petrecerii? Bun, am devenit europeni, dar mai reprezinta astazi filosofiile de la Bruxelles un proiect viabil pe termen lung?

Pai, ia sa vedem o imagine de ansamblu a batranului continent, cautandu-ne si noi locul cel mai bun intr-un puzzle cu mult prea multe piese inca nemontate… Astazi, Occidentul este sufocat de un numar prea mare de refugiati din Orientul Mijlociu, europenii inca se impart intre cei din Spatiul Shengen, cu moneda unica si restul tarilor care se adapteaza mult mai greu la moneda euro. Progresismul occidental a intrat deja in conflict etic si moral cu conservatorismul rasaritean, iar interesele geostrategice sunt departe de un consens. Vulnerabilitatiile europene sunt exploatate cu abilitate de catre Fedreatia Rusa, care si-a propus redobandirea statutului de putere planetara pe care l-a avut URSS-ul.

Insa, asa cum observa analistii, nu o Rusie puternica ingrijoreaza planeta ci tarile autoritariste si aici putem vorbi de China, Iran, Coreea de Nord care isi alimenteaza agresiunile teritoriale pentru a masca slabiciunile interne… Atat Moscova, cat si Beijingul au nevoie de parade externe spectaculoase, tocmai pentru a masca o realitate economica interna din ce in ce mai precara. Sanctiunile economice internationale impuse acestor regimuri dictatoriale, care nemultumesc evident populatia, obliga regimurile euro-asiatice sa gaseasca motivatii in derularea de scenarii in afara propriilor granite: invadarea Ucrainei de Est, participarea in Siria, sprijinul logistic al Coreei de Nord, stimuland in acelasi timp extremismul si nationalismul in Europa… ”Este vorba despre un teatru constant de politica interna si externa, al carui scop este sa atenueze probleme economice de acasa…”, cum constata Robert Kaplan in <<Umbra Europei>>”

Nu putem neglija cel mai vulnerabil si sensibil punct de convergenta a Europei: Balcanii… regiune geografica, dar si spatiu filosofic care ne include si pe noi, romanii. Astazi, Rusia este mult mai preocupata si direct interesata de aceasta zona decat SUA. Washingtonul are alte prioritati de politica externa: Pacificul, Marea Chinei, Orientul Mijlociu, insa desigur vrea sa-si securizeze prezenta pe batranul continent prin amplasarea de componente militare de inalta tehnologie in Polonia, Romania si Tarile Baltice.

Romania se aseamana cu pendula unui ceasornic vechi, damnata cumva sa se balangane intre o Moscova vecina si un Washington aflat la o jumatate de lume distanta, intoarsa periodic de la Bruxelles… Aici, din pacate constatam un alt mare impediment, exista foarte putine carti in limba engleza despre tara noastra si de aici ni se trage si interesul relativ scazut al Occidentului fata de problematicile de la Bucuresti.

Si daca tot am pomenit de expansiunea Rusiei, care ne ingrijoreaza mult mai mult decat pe germani, francezi sau britanici, se naste o alta intrebare complicata. Dupa ce Georgia a fost invadata in 2008, avand doua enclave rusesti: Osetia de Sud si Abhazia, dupa ce Ucraina a pierdut Crimeea, iar in Transnistria din inima Republicii Moldova ramane stationata armata a XIV rusa, oare nu cumva urmeaza ca Romania sa redevina o tinta a ofensivei strategilor de la Kremlin?

Specialistii in spatiul ex-sovietic cred ca strategia lui Vladimir Putin este de a crea enclave i-liberale, spatii destinate contrabandei, regimuri oligarhice si coruptibile, care vor putea fi folosite fie in agresarea statelor europene unde sunt aceste ruso-regiuni, fie in subminarea lor. Aici avem un nou motiv de ingrijorare. Serbia, Slovacia, Bulgaria, tari care au un patrimoniu lingvistic comun apartinand istoriei slavilor si-au anuntat oficial apropierea de Rusia, Ungaria lui Viktor Orban isi doreste recuperarea teritoriilor pierdute la Trianon si aici a primit o puternica sustinere din partea Moscovei.

Insa, pe de alta parte, noi, polonezii, turcii si azerii reprezentam cei patru pivoti geopolitici ai spatiului de confruntare intre Rasarit si Occident. Daca Turcia, Polonia, Romania si Azerbaidjanul raman stabile in NATO, Rusia nu are nici o sansa sa destabilizeze paradigma occidentala din regiune, insa daca una dintre tari, “defecteaza”, cum pare Turcia lui Erdogan, atunci situatia geopolitica se schimba dramatic…

Dar sa revenim la capitolul Romania si la destinul sau geopolitic… In 2006 am intrat cu drepturi si obligatii specifice in UE, la doi ani dupa ce am fost primiti in NATO. Din pacate, la nici un deceniu de la aceste doua decizii istorice, constatam ca aceasta paradigma se afla intr-o zona critica, foarte asemanatoare cu sfarsitul Imperiului Roman. Orice analist de buna credinta poate constata ca Europa a intrat in declin, clatinandu-se sub propria-i greutate… Marea Britanie a iesit, Germania se confrunta cu o teribila criza politica interna, relatiile dintre Bruxelles si Washington se racesc pe axa Berlin si se intaresc pe axa Bucuresti-Varsovia-Londra.

O alta intrebare care va cauta raspuns in urmatorii ani este daca Europa va fi capabila de o reforma economica structurala, care sa armonizeze nordul continentului, puternic industrializat si generator de tehnologii inalte cu restul tarilor cuprinse de limitari economice sau de resurse naturale. Si aici, intervine problematica geografiei Romaniei… Va putea Bucurestiul sa-si intareasca institutiile de lupta impotriva coruptiei si sa devina o zona libera de investitii economice masive care sa ne intareasca pozitia de anvanpost NATO?

Romania nu se afla in inima Europei, nu joaca de pe pozitii egale nici in Shengen nici in zona euro, este impinsa prea aproape de Ucraina, se confrunta cu instabilitate politica interna si nu beneficiaza de un lobby extern prea favorabil… asadar ce sanse are pentru a se mentine ca jucator important din punct de vedere Nord-Atlantic?

Probabil, cel mai favorabil scenariu pentru Romania ar fi continuarea reformarii statului pe principiile transparentei actului politic si intaririi independentei Justitiei. Ar trebui sa intram rapid in alta etapa a modernizarii tarii, prin definirea unor institutii sanatoase, capabile sa genereze prosperitate, libertate si siguranta!

Insa, din cauza unor erori fundamentale ale actului politic, ne putem confrunta si cu o alta varianta, tragica. Daca Uniunea Europeana se va destrama, iar SUA isi vor pierde statutul de “natiune lider, atunci Rusia va reusi sa-si continue planul expansionist catre Est si atunci, inconjurata de vecini ostili: Serbia, Ungaria, Bulgaria si cu Ucraina si Republica Moldova reintrate in sfera de influenta a Moscovei ce sanse va mai avea Romania sa-si continuea reformele necesare renasterii nationale?