Intrebare la un secol de la fondarea statului unitar modern: Poate Romania sa-si schimbe rolul de victima a istoriei intr-unul de stat-pivot si lider regional?

0
229

Daca tinem cont de faptul ca Romania a cunoscut cel mai represiv regim comunist din Tratatul de la Varsovia si ca aproape un sfert de secol a fost victima celui mai stalinist lider politic al sfarsitului de secol XX, dupa care au urmat doua decenii de pseudo-democratie, oligarhie, coruptie si sterilitate economica, putem afirma ca in mod paradoxal, in ciuda tuturor evenimentelor ingrozitoare scurse din 1944 pana astazi, Romania se afla acum intr-un moment istoric fast, are o crestere economica de aproximativ 4%, nu se afla sub asediul refugiatilor, nu are inca in Parlament formatiuni extremiste, iar populatia a devenit din ce in ce mai participativa in privinta marilor teme: lupta anti-coruptie, mentinerea tarii in parteneriatul NATO-UE, independenta energetica si modernizarea infrastructurilor.

E adevarat, noi mostenim niste institutii ale statului, profund nereformate si corupte. Boala asta grea a necinstei si hotiei din avutul obstesc ne urmareste din perioada fanariota. Coruptia era terbila si in dictatura lui Carol al II-lea, expandase peste masura si deceniul opt al dictaturii ceausiste, proliferand de-a dreptul in regimul Iliescu-Nastase. Deci, nu avem inca in ADN-ul nostru istoric datele si informatiile necesare pentru alt model existential. Tocmai de aceea, ne straduim astazi, atat de mult sa intelegem raporturile cauza-efect, prin respectarea principiilor de baza ale Democratiei: Justitie independenta, economie libera si alegeri democratice.

Pentru sanatatea democratiei, unde presa devine institutia opiniei publice, este extrem de importanta intelegerea faptului ca publicul nu are voie sa ramana pasiv in raport cu informatia obiectiva. Astazi, Romania este un partener strategic NATO si un aliat puternic al Statelor Unite, un stat-pivot al Europei Estice, care alaturi de Polonia si Tarile Baltice asigura un culoar de securitate de la Marea Neagra la Marea Baltica. Asadar, dintr-un stat retrograd si stalinist, fara miza si fara prestanta asa cum era la 22 decembrie 1989, Romania a devenit acum o tara importanta in Blocul Nord-Atlantic.

Spre deosebire de alte state estice, membre sau nu ale UE/NATO, cum ar fi Bulgaria si Serbia, care se demonstreaza a fi foarte dependente de oligarhia ruseasca, Romania se mentine inca independenta din punct de vedere energetic si mai ales ideologic fata de regimul lui Putin. Dar, daca la sfaristul anilor ’90, fostele state socialiste percepeau Rusia post sovietica drept o tara haotica, instabila si saraca, iar aderarea la NATO si UE ca singurele variante viabile pentru pace si prosperitate, astazi situatia s-a schimbat dramatic, prin revenirea Moscovei pe scena internationala.

Dupa anexarea Crimeei, destabilizarea Georgiei, controlul din Siria, sustinerea regimului de la Phenian si intarirea aliantelor cu China si Iranul, regimul lui Putin a reusit sa decida soarta jocului geopolitic, prin foarte abilele politici de subminare a stabilitatii occidentale. Iata ce scrie Robert Kaplan in Wall Street Journal: ”In acest context ar putea avea loc o inversare remarcabila a aliantelor Razboiului Rece. Europa se reimparte in jumatati, insa de aceasta data Europa de Est vrea sa se apropie mai mult de Statele Unite, din cauza unor temeri tot mai mari ca numai NATO nu poate fi o bariera defensiva eficienta impotriva Rusiei. Concomitent, tarile din Europa de Vest, ingrijorate de valul de refugiati si atacurile teroriste de acasa, cauta sa se apropie de Rusia, in pofida crizei din Ucraina, ca bariera in calea haosului din Siria”.

Revenind la presa, mi-e limpede ca astazi, Rusia si-a regandit din temelii predicatele razboiului, schimband campul militar cu cel mental-afectiv, investind masiv in mass-media si reusind sa penetreze spatiul virtual cu adevarate armate de formatori de opinie, care nu isi doresc sa invinga Occidentul, caci inca nu au resurse, ci doar sa-l compromita! In ce situatie se afla Romania din aceasta perspectiva?

Suntem parte a celor mai puternice aliante militaro-economice, fiind membri deplini ai NATO si UE si avem toate premisele sa transformam „blestemul geografiei” intr-un adevarat avantaj geostrategic. Ce ar trebui sa facem pentru a extrage beneficiile acestui context istoric ofertant?

Pai, avem doua sanse majore:
Sa devenim alaturi de Polonia si Tarile Baltice un adevarat avanpost NATO in regiune, o tara independenta energetic, cu potential agro-industrial, generator de stabilitate si siguranta prin componentele militare.

Romania sa devina un exemplu pozitiv, prin dezvoltarea unor institutii puternice, crestere economica sustenabila si politici pro-occidentale. Putem deveni una dintre cele mai credibile voci anti oligarhie si coruptie daca vom continua experimentul DNA.

Sunt cele doua oportunitati, oferite de istorie, realizabile sau mai degraba utopice? Raspunsul nu poate fi decat unul destul de ambiguu… Prin orientarea noastra generala spre Occident si mai ales prin experienta noastra intensa cu privire la modelele autoritariste, dictatoriale provenite de la Rasarit, intrunim datele necesare pentru a ne schimba statutul de victima a geografiei in cel de mediator regional. Pe de alta parte, daca tinem cont de lipsa noastra de experienta democratica si mai ales de populismul de factura ruseasca a partidelor de guvernamant, putem oricand sa alunecam pe panta euro-scepticismului si americano-fobiei…

Ma preocupa multe teme, insa raman direct interesat de evolutia mass-mediei romanesti, unde un rol oarecare il ocup si eu ca jurnalist cu o vechime de peste doua decenii… Oare a devenit presa un instrument al propagandei, renuntand sa informeze, de dragul manipularii? Proximitatea noastra geografica fata de Rusia se oglindeste si actul mediatic? Istoria ne furnizeaza cateva raspunsuri nelinistitoare…