Exista vreo sansa de imbunatatire a relatiilor bilaterale romano-ruse?

0
338

Expertii europeni in Razboiul Hibrid considera ca Federatia Rusa are un plan foarte articulat si complex care vizeaza subminarea paradigmei nord-atlantice, pe care se bazeaza democratiile occidentale, prin exploatarea clivajelor dintre stat si cetatean si mai ales pe adancirea si sustinerea vulnerabilitatilor interne, investind sume considerabile in dezvoltarea extremismului, nationalismului, xenofobiei si a retoricii anti-americane.

Europa a intrat in zona nisipurilor miscatoare dupa Brexit, iar ultimile campanii electorale din Franta si Germania au scos la iveala participarea discreta si eficienta a serviciilor secrete rusesti in modificarea perceptiilor opiniei publice. Faptul ca in Bulgaria, Cehia si Ungaria au ajuns la putere personaje legate in trecut sau chiar in prezent de interesele Kremlinului in lume, coroborat si cu teribul scandal din jurul presedintelui american Trump si a relatiilor sale complicate cu Moscova i-a facut pe expertii occidentali sa afirme ca: „Rusia conduce un razboi informational pe teritoriul Uniunii Europene, avand ca tinte directe, in primul rand tarile NATO, care gazduiesc componente militare la granita estica”.

Prima si cea mai importanta concluzie a expertilor occidentali este ca Rusia reuseste cu succes sa identifice slabiciunile adversarilor, pe care apoi le exploateaza pragmatic si eficient, modificandu-si cu subtilitate strategiile si tacticile in functie de nemultumirile sociale, construind si manipuland diferite teme pentru a genera crize de incredere intre cetatean si stat; a starni emotii si nemultumire fata de politicile oficiale, fie ca este vorba despre migratie, decadenta sexuala, consumism etc…

O alta concluzie foarte importanta este legata de incercarea agentilor de influenta de la Kremlin de a destabiliza institutiile judiciare din tarile tinta. Coruptia este considerata una dintre cele mai mai mari vulnerabilitati la adresa securitatii tarilor europene. Spre exemplu, o societate destabilizata, cu o clasa politica usor de cumparat, cu o coruptie generalizata in toate institutiile majore, cu decidenti santajabili si cu moravuri indoielnice, cu o populatia needucata, fara valori spirituale si credinte puternice, confuzata de manipulare si dezinformare, cu un stat nefunctional si cu o prapastie de neincredere intre cetateni, nu se poate mobiliza si nici combate agresiunile Federatiei Ruse.

Investigatiile expertilor occidentali cu privire la metodologia Kremlinului in Razboiul Hibrid au condus la teoria ca Moscova sprijina diversi actori politici din tarile tinta, fara a fi neaparat pro-rusi, ci doar daca submineaza valorile doctrinei nord-atlantice, astfel incat a sprijinit logistic, financiar, propagandistic liderii britanici care au dorit Brexitul, pe Marine le Pen, care a promis sa scoata Franta din UE, partidul Alternative Fur Deutschland, care a impiedicat formarea unui guvern german pana astazi. Ba chiar, Angela Merkel a fost o tinta prioritara din cauza faptului ca ea a determinat adoptarea sanctiunilor economice impotriva Rusiei, dupa invadarea Ucrainei, iar in Franta, Macron a fost atacat masiv, in campania electorala, fiind acuzat ca este vasalul SUA.

Neputand furniza un model viabil de democratie alternativa, Federatia Rusa, care este departe de a fi un model de civilizatie, se bazeaza exclusiv pe capacitatea ei de a manipula informatia, pe producerea de fake news si trolling. La nivel declarativ, agentii de influenta de la Kremlin dezvolta teza ca regimul Putin este singurul capabil sa se opuna raului occidental, care promoveaza ateismul, homosexualitatea, amestecul rasial, care incurajeaza pedofilia si materialismul exacerbat. A fost identificata si sursa raului planetar, in persoana octogenarului Soros, parintele sutelor de ONG-uri care altereaza bunele moravuri din intreaga lume sub masca decenta a drepturilor omului, tolerantei si multiculturalismului.

Pana la urma, daca ramanem calmi si atasati capacitatii noastre de rationalizare si analiza putem intelege ca desi specialistii rusi in Razboiul Hibrid stiu cum sa culeaga si apoi sa altereze informatiile reusind sa construiasca o adevarata realitate paralela, limita lor de competenta se opreste in faptul ca relatiile internationale, economia, societatea se supun altor reguli decat cele ale unui razboi, pana la urma clandestin.

Dintre tarile flancului estic al NATO si UE, Romania este cea mai aproape de Peninsula Crimeea, devenita spatiu rusesc dupa destabilizarea Ucrainei, iar prezenta influentei Kremlinului la nordul Deltei Dunarii, in Odessa, ingrijoreaza nu numai autoritatile de la Bucuresti. De aceea, sunt convins ca se impune o privire mai patrunzatoare asupra relatiilor bilaterale dintre Moscova si Bucuresti, inghetate de mai bine de doua decenii, pe motive foarte consistente, ce-i drept: disputa teritoriala legata de Republica Moldova, tezaurul Romaniei, confiscat de autoritatile ruse, dupa 1918, efectele dezastroase pentru Romania ale pactului Riebentrop-Molotov, implicarea serviciilor secrete rusesti in evenimentele din decembrie 1989 samd.

Cine studiaza atent, observa un fapt interesant, in ultimii 28 de ani, Bucurestiul s-a aflat mai tot timpul in contratimp cu evolutia generala a estului Europei fata de Moscova. Sa amintim doar cateva capitole: In 1991, Romania este singura tara din fostul Pact de la Varsovia care a semnat un tratat de prietenie si buna vecinatate cu Uniunea Sovietica, care se prabusea in numai cateva luni. Apoi, cand Bulgaria, Cehia, Ungaria si Polonia isi renegociau relatiile bilaterale cu nou infiintata Federatie Rusa, prin 1992-1993, intre Bucuresti si Moscova se asternea a tacere inghetata, care devenea criza majora pe fundalul razboiului transnistrean. Momentul in care SUA se apropia foarte adanc de regimul lui Vladimir Putin, in mandatul lui George W Bush, coincidea cu declaratiile belicoase ale lui Traian Basescu cu privire la Marea Neagra ca un simplu lac rusesc si mai tarziu, cand la initiativa lui Obama, Occidentul isi reseta relatiile economice cu Moscova, intre Romania si Rusia se derula un complicat conflict diplomatic, cu expulzari si compromiteri de ambele parti, in perioada 2009-2010.

Alt set de actiuni in contratimp cu partenerii nostri strategici, UE si NATO incepe in 2012, cand Putin redevine pentru a treia oara presedinte, iar Victor Ponta premier. In timp ce pe fondul expansiunii catre Ucraina, Moscova isi racea relatiile cu Vestul, Bucurestiul lucra intens la relansarea relatiei bilaterale, iar momentul in care ministrul de externe de atunci, Titus Corlateanu a vizitat Moscova in 2013, a fost considerat de catre Serghei Lavrov: „O vizita istorica mult asteptata de popoarele noastre, care au mult mai multe lucruri in comun, decat cele care le despart!” Ghinion, la nici o spatamana de la istorica intalnire, UE si NATO decid sa sanctioneze Kremlinul si iata-ne din nou, perfect desincronizati !

Dupa Summitul Aliantei de la Varsovia din iulie 2016, cand Romania a preluat si implementat componenetele scutului anti-racheta de la Deveselu sub umbrela NATO, Romania a devenit o tinta legitima pentru Rusia, asa cum a declarat insusi Vladimir Putin!

Asadar, in prezent ne aflam de unde am plecat: o relatie rece si complicata cu Federatia Rusa. Mai mult decat atat, orice discutie publica cu privire la relatiile bilaterale dintre noi si ei genereaza mari emotii, polarizand opinia publica si evident, electoratul.

Diagnosticul rusofobiei romanesti nu este deloc complicat: am pierdut Basarabia si Bucovina de Nord in secolul al XIX-lea, fiind anexate Imperiului Tarist, la care se adauga si propaganda national-ceausista de pana in 1989. Trebuie amintit ca sovieticii isi retrag trupele de pe teritoriul Romaniei in 1958, limba rusa nu a mai fost obligatorie in invatamantul nostru incepand din 1960, iar Moscova nu s-a implicat direct in ruinarea economiei romanesti, dupa 1980.

O alta explicatie a rusofobiei noastre este si faptul ca regimul lui Ion Iliescu, alaturi de Nicolae Militaru si alti agenti KGB-GRU a reintrodus in sistem, toti oamenii Moscovei, trasi pe linie moarta de Ceausescu cu ajutorul unitatii de elita a DSS, UM 0110.

Intr-o analiza, Armand Gosu sublinia: „Din cauza sensibilitatii opiniei publice, contactele la nivel de lucru sunt mentinute intr-o zona de penumbra, tocmai pentru ca scandalurile de presa, care-s usor de pornit pe orice subiect priveste Rusia, sa nu impiedice realizarea unor proiecte. Din pacate, aceasta situatie priveaza establishmentul din Romania de dezbateri seriose asupra oportunitatii semnarii unor documente sau colaborarii pe unele dosare. Exista o lunga traditie a secretomaniei in relatia cu Moscova, de la tratatul semnat in aprilie 1991 de Iliescu si Gorbaciov, pana la discretia desavarsita cu care a fost inaugurat Centru Rus de Stiinta si Cultura, la 15 mai 2015, intr-un sediu somptuos, la circa 100 de metri de sediul Guvernului Romaniei.”

Desi, relatiile bilaterale romano-ruse, raman invaluite intr-o discretie sinonima cu clandestinitatea, s-au petrecut cateva schimburi economice majore. Oficial in Romania exista cateva sute de societati mixte, cu capital rusesc care au participat in diversele etape ale privatizarii, la achizitionarea unor foarte imprtante componente ale siderurgiei, metalurgiei, inustriei chimice, rafinarii, utilaj petrolier. Unele dintre cele mai mari companii rusesti sunt prezente in tara noastra: Lukoil, Gazprom, Russkij Aliuminij, TMK etc. Oficial, investitiile rusesti se cifreaza la peste 2 miliarde de dolari. Lukoil si Gazprom Nefti au impreuna circa 450 de statii de alimentare cu carburanti si mai multe contracte de concesiune si exploatare a hidrocarburilor in perimetre terestre si pe platoul continental al Marii Negre.

De-alungul istoriei, Romania a fost nevoita sa-si revizuiasca relatiile cu Rusia, cu asistenta fie din parte Frantei in perioada neutralitatii noastre din 1914, fie din partea Germaniei, in perioada 1939-1941, cand a fost semnat Tratatul Riebentrop-Molotov. Si astazi, americanii incearca sa convinga autoritatile de la Bucuresti sa ramana fideli parteneriatului militar cu NATO, dar sa dezvolte relatii de buna vecinatate cu Federatia Rusa.

Voi incheia acest articol cu un citat tot din Armand Gosu: „Pentru Romania, Germania ar putea fi singura alternativa plauzibila la SUA, care probabil ca a fost luata in calcul. Insa nu sunt semne ca Berlinul ar fi interesat sa compuna in politica regionala alaturi de Bucuresti, spre care se uita cu neincredere, iar atuurile clasice ale Romaniei – petrolul si cerealele – au disparut. La randul ei, Franta, ea insasi diminuata politic si militar, priveste spre Romania cu un dezinteres fara precedent in istoria moderna si contemporana. In aceste conditii, Statele Unite, in ciuda disponibilitatii afisate de a incheia noi aranjamente de securitate cu Rusia, raman ancora de securitate a Romaniei. Asta ar putea face ca viitorul Parteneriatului cu SUA sa depinda de imbunatatirea relatiei cu Rusia, asa cum s-a mai intamplat in istoria diplomatica in 1914 si 1940, numai ca atunci patronii Romanei erau Franta, respectiv Germania. Astazi, SUA indeplinesc acest rol.”