Exista viata si dupa Putin? Care sunt primele probleme majore cu care se va confrunta liderul de la Kremlin?

0
95

Cu ce mai mica participare electorala de pana acum, Vladimir Putin a fost reales a patra oara ca presedinte, cu peste 75 de procente. Contracandidatii marioneta ai lui Putin, comunistul Pavel Grudinin cu aproximativ 13 %, nationalistul extremist de rezerva, Vladimir Jirinovski, in jur de 7 %, iar restul competitorilor au luat impreuna cinci procente, nu au contat! Bucuria tarului a fost umbrita insa de absenta mare a tinerilor la acest scrutin electoral.

E limpede, pentru oricine analizeaza cu atentie placile tectonice de la Kremlin, ca noul mandat al lui Putin se bazeaza pe forta, inselatorie si destabilizare. Prezentarea noilor tipuri de arme, participarea activa in toate zonele fierbinti ale planetei din Siria, pana in Coreea de Nord, imixtiunea in alegerile prezidentiale din SUA si alte tari occidentale, culminand cu asasinarea unui fost spion rus pe teritoriul Marii Britanii sunt doar cateva elemente care denota planurile expansioniste ale Moscovei care se viseaza capitala de imperiu.

In plan intern, deficitul de democratie, economia dirijata arbitrar de catre oligarhi apropiati liderului suprem, lipsa unei alternative reale, asasinarea sau arestarea opozantilor, controlul surselor media si cenzurarea internetului sunt ocultate cu abilitate printr-un arsenal de propaganda, dezinformare si manipulare. Nimic nou sub soare! Si Stalin se bucura de o imensa popularitate, chiar in momentele in care trimitea milioane de rusi in lagare sau chiar in fata plutonului de executie… Metodologia sovietica a fost preluata integral de regimul lui Putin si doar asa se explica fascinatia de care inca se mai bucura un regim autoritar in randul unei populatii sarace si fara nici o perspectiva de liberalizare.

Cheia intelegerii politicii imperiale impuse de catre Putin nu este consensul social si reprezentarea vointei populare, ci etalarea fortei si a suprematiei militare. Operatiunile lansate in Peninsula Crimeii, in Siria si la granita Federatiei cu Tarile Baltice sunt destinate atat securizarii propriilor frontiere, cat mai ales avertizarii tarilor membre NATO ca Rusia nu va ceda nici un milimetru din teritoriile pe care le considera vitale impunerii ordinii rasaritene.

Una dintre concluziile analistilor militari cu privire la interesele geopolitice ale Rusiei este ca Putin a decis unilateral sa „joace fara respectarea regulilor”, cum ar fi incalcarea Tratatului pentru limitarea armelor conventionale de la Helsinki, a Conventiei de la Viena care stabilea sistemul de control si verificare reciproca a fortelor si exercitiilor militare. Cea mai evidenta incalcare a tratatelor internationale este asasinarea unui spion rus care lucra pentru britanici, desi acesta fusese schimbat cu agenti britanici care spionau in favoarea Moscovei.

Si, desi imediat acest abominabil episod desfasurat pe teritoriul britanic i-a determinat pe Trump, Merkel, Macron si evident pe Theresa May sa semeneze o declaratie comuna prin care condamna vehement acest atac asupra suveranitatii Angliei, administratia Putin nu pare deloc deranjata, continuand sa sfideze comunitatea internationala.

Intrebarea care se impune este: De ce Europa reactioneaza atat de lent si pasiv in fata ofensivei ruse? Un raspuns precis il da Vladimir Socor, analist al Fundatiei Jamestown din Washington, specializat in spatiul ex-sovietic: „Pentru statele membre ale Uniunii Europene, a devenit destul de dificil sa mentina consensul in problema sanctiunilor aplicate Rusiei. S-a creat un fel de consens la nivel minim, cel mai mic numitor comun: mentinem sanctiunile, dar nu aplicam sanctiuni noi, chiar daca Rusia comite ultragii grave si cerem Ucrainei sa indeplineasca in prealabil clauzele politice ale acordului de la Minsk, cu care Rusia preconditioneaza indeplinirea clauzelor militare. Deci, netezim drumul Rusiei spre ridicarea sanctiunilor, dar nu le ridicam, aceasta este consensul minim in Uniunea Europeana”.

Vladimir Putin va avea de gestionat in urmatorul sau mandat prezidential, unul nelimitat, cum se pare ca va fi, cateva capitole extrem de fierbinti. In primul rand, se va confrunta cu sanctiunile impuse de Casa Alba asupra unor organizatii si persoane din Rusia, acuzate pentru amestecul in alegerile prezidentiale din SUA si alte atacuri cibernetice.

Administratia Trump a conceput un pachet legislativ, apropabat de catre Congres, care a intrunit atat voturile democratilor cat si pe cele ale republicanilor, prin care au fost sanctionate cinci organizatii, inclusiv Serviciul Federal de Securitate (FSB), succesorul KGB, serviciul de informatii al armatei ruse, cunoscut sub numele de GRU, si Agentia de Cercetare pentru Internet (Internet Research Agency), care este acuzata de relizarea de postari politice diseminate pe retelele sociale cu scopul de a influenta alegerile din anul 2016 desfasurate in SUA.

Apoi, Kremlinul va trebui sa rezolve criza asasinarii unui spion britanic, de etnie rusa, pe teritoriul Marii Britanii. Donald Trump s-a alaturat declaratiei comune de condamnare a regimului Putin facuta de Theresa May si sustinuta atat de Emmanuel Macron, cat si de Angela Merkel. Aceasta decizie a reprezentat un al doilea mare pas inainte facut de Donald Trump pe drumul indepartarii de Vladimir Putin.

In cele din urma, cea mai stringenta problema a lui Putin este de natura interna. Alegerile prin care tocmai a trecut, pe 18 martie 2018, au reprezentat un mare stres, din cauza temerii ca alegatorii nu vor iesi in numar mare la vot, iar prin absenteism, autoritatea sa ar fi pusa in pericol. Rezultatele partiale, arata ca a fost cea mai slaba prezenta la vot de pana acum, aproximativ 64 %.

Probabil cel mai fierbinte punct pe ordinea de a zi a noului mandat este rezolvarea tensiunilor cu Marea Britanie si aliatii sai europeni si americani. Astfel, imediat Putin si-a trimis diplomatii sa nege orice implicare a reprezentantilor rusi in acest caz. Insa, usurinta cu care a reusit Theresa May sa creeze o alianta occidentala impotriva Rusiei arata ca dovezile pe care le detine premierul britanic sunt pe cat de solide, pe atat de explicite.

Reactia belicoasa a Kremlinului ar trebui sa ne ingrijoreze, intrucat isi tradeaza intentiile militariste. Ministrul de externe Serghei Lavrov a anuntat deja ca 23 de diplomati britanici vor fi rugati sa paraseasca Rusia, fiind un raspuns in oglinda la decizia britanica luata impotriva ambasadei ruse din Londra.

Urmatorii ani cu Putin la Kremlin, pot deveni periculosi pentru Romania? Este intrebarea care ne framanta pe toti cei care intelegem tiparul prin care se concretizeaza Testamentul lui Petru cel Mare, de la care nu s-a abatut nici un succesor al acestuia de pana acum. Raspunsul cel mai probabil este ca nu… din cateva motive consistente: nu mai avem frontiere directe, avem prezenta militara americana pe teren, suntem acoperiti de articolul 5 al NATO care impune activarea optiunilor militare pentru orice membru aflat in pericol.

In schimb, daca ne gandim la unirea fireasca cu fratii nostri de peste Prut, atunci optiunile noastre scad dramatic. Este destul de evident, ca tara noastra respecta in primul rand deciziile de la Bruxelles. Uniunea Europeana adopta o politica severa fata de regimul lui Igor Dodon, pe care il suspecteaza ca are slabiciuni serioase fata de Moscova.