Cat de constienta este Romania de amenintarile razboiului hibrid?

0
543

Una dintre concluziile tulburatoare ale razboiului hibrid, desfasurat pe teritoriu european este ca opinia publica din Romania este de-a dreptul confuza in ceea ce priveste confruntarea dintre blocul nord-atlantic si cel euro-asiatic.

NATO, format din tarile member UE si SUA se confrunta cu axa Moscova-Beijing, disputandu-si controlul asupra unor capitole vitale privind Noua Ordine Mondiala. Este limpede pentru oricine ca astazi, destinele lumii sunt conditionate de deciziile celor patru mari centre de putere economico-militara: Washington-Bruxelles-Moscova-Beijing.

Este vital sa intelegem ca din momentul admiterii in NATO (2004) si in UE (2007), tara noastra a devenit o rotita intr-un mecanism complex si foarte sofisticat asamblat special pentru a diminua sfera de influenta ruseasca asupra Marii Negre. Astfel, in 2006 Romania a lansat initiativa Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat; in 2008, la Reuniunea NATO de la Bucuresti, decidentii nostri politici au consfintit acceptarea Ucrainei si a Georgiei in alianta nord-atlantica. In 2010 au fost puse bazele scutului defensiv anti-racheta de la Deveselu, iar in 2016, ministrul apararii de atunci, Mihnea Motoc a propus NATO infiintarea unei flote comune la Marea Neagra.

Orientarea geostrategica a Romaniei este privita cu ostilitate de Federatia Rusa, care nu va precupeti nici un efort pentru a destabiliza si compromite eforturile UE-NATO de a impune modelul liberal atat de aproape de granitele sale. Administratia Putin nu a ascuns niciodata ca isi doreste recuperarea centrelor de influenta pe care le-a avut in estul continentului pana in 1989. Moscova a demonstrat ca are un avantaj strategic in confruntarea hibrida cu paradigma nord-atlantica, mai ales in spatiul fostului Tratat de la Varsovia, unde si-a dezvoltat adevarate capacitati operationale de stimulare, manipulare, control si propaganda destinate sa modifice comportamentul public prin diferite platforme de comunicare si prin site-uri obscure care promoveaza fake news…

Majoritatea analistilor occidentali sunt convinsi ca Kremlinul nu este interesat de o buna cooperare economica globala, intrucat nu este dispus sa accepte principiile de baza ale lumii libere: democratie, justitie independenta, economie libera si descentralizare. Pentru a nu vulnerabiliza casta oligarhica osificata in jurul liderului suprem, noul tar Vladimir Putin, si mai ales pentru a nu scoate serviciile secrete FSB, GRU si SVR din interiorul politicilor interne si externe al tarii, elita politica de la Moscova prefera confruntarea, in care poate sa se pozitioneze convenabil in spatele armamentului sau nuclear. Asa se poate justifica nevoia unui lider mesianic, fara de care „Maica Rusia” ar ajunge in colaps, sub loviturile decadentului Occident manevrat fara scrupule de „axa raului: Londra-Washington…”

Pentru a stii cum sa gestionam confruntarea dintre Occident si Federatia Rusa, mai ales ca tara noastra este localizata geografic fix pe linia de demarcatie dintre Vest si Est, este imperios necesar sa intelegem bine miscarile geopolitice care au loc in jurul nostru. Astfel, extinderea UE si a NATO prin integrarea tarilor din estul Europei, inclusiv cu Statele Baltice, Polonia, Romania si Bulgaria a obligat Kremlinul sa intre in defensiva, desi la momentul in care occidentalii avansau pe flancul estic, Rusiei i se oferea posibilitatea de a deveni un partener strategic al aliantei si – implicit – al Uniunii Europene, in conditiile in care ar fi renuntat la politica de confruntare si ar fi adoptat modelul de dezvoltare al democratiilor liberale.

Insa Putin are alte planuri, iar acest fapt a fost evidentiat imediat, dupa ce in 2008, la doar patru luni dupa Summitul NATO de la Bucuresti, armata rusa a invadat Georgia, securizand regiunile separatiste Osetia de Sud si Abhazia si impiedicand integrarea tarii in pactul nord-atlantic. Acelasi scenariu s-a derulat in Ucraina, liderul pro-european Viktor Iuscenko a fost otravit, iar puterea de la Kiev a fost preluata de Ianukovici, un pro-rus declarat, care imediat dupa preluarea puterii, a denuntat parteneriatul cu UE. Apoi a urmat invadarea Peninsulei Crimeea, ceea ce a condus la zadarnicirea planului de occidentalizare a Ucrainei.

Sperantele occidentalilor ca se poate colabora cu Federatia Rusa intr-un parteneriat comun au fost spulberate de urmatoarele decizii si linii de atac ale Mocovei:

  • Atacarea Ucrainei prin tehnici hibride si decuparea regiunilor Lugansk si Donetk pe care le-a alipit Federatiei Ruse.
  • Implicarea in Brexit prin actiuni de manipulare a votului cu ajutorul unor platforme acuzate de infractiuni cibernetice.
  • Neutralizarea sistemelor defensive ale SUA prin manipularea campaniei electorale prezidentiale care l-a desemnat castigator pe Donald Trump.
  • Atacarea cu arme chimice, pe teritoriu britanic al fostului spion GRU Serghei Skripal, care lucrase pentru Londra.

Romanii si polonezii sunt vizati direct prin strategia de razboi asimetric de catre sericiile secrete ruse, intrucat la nivel de decizie politica si militara, cele doua tari promoveaza niste proiecte care nu convin deloc Federatiei lui Putin. Unul dintre ele este Initiativa Celor Trei Mari (Intermarium), care repune in pagina conceptul polonez din perioada interbelica, gandit de maresalul Josef Pilsudski care postula ca tarile riverane marilor: Baltica, Adriatica si Neagra sa faca parte dintr-o alianta economica si militara care sa se opuna expansiunii Germaniei si Rusiei.

Alt proiect privit cu ostilitate de Kremlin este Formatul Bucuresti 9, care se doreste a deveni o structura de cooperare militara speciala intre urmatoarele state membre NATO: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia si Ungaria, toate foste state socialiste, membre ale Tratatului de la Varsovia si care sunt supuse astazi agresiunilor informationale si economice de o Rusie revansarda.

Pana acum, Federatia Rusa a reusit sa destabilizeze acest format, operand clandestin sau chiar la vedere in majoritatea celor noua tari membre NATO. Liderul maghiar, Viktor Orban executa un foarte complicat balet diplomatic intre interesele Moscovei si ale Beijingului de a ocupa pietele economice ale Europei si directiile Berlinului privind piata comuna a UE. Sa nu neglijam faptul ca regimul Orban si-a declarat sprijinul oficial pentru interesele SUA in flancul estic. Viata socio-politica de la Praga, Bratislava, Varsovia, Bucuresti si Sofia este scindata intre grupuri mari de oameni care militeaza pentru valori europene precum democratie, justitie, libera exprimare, economie competitiva si ceilalti membri ai societatii, cuceriti de propaganda populista.

Ba mai mult, daca ne referim la Romania, constatam cum coalitia PSD – ALDE, care a castigat alegerile din 2016, si-a pierdut complet determinarea cu care, alaturi de Polonia, construia o pozitie de pilon al NATO si partener de incredere al SUA. Lupta la baioneta a politicienilor corupti impotriva institutiilor statului de drept este pe cale sa schimbe tot ceea ce Romania obtinuse prin pozitia sa intransigenta fata de lupta cu coruptia institutionalizata, care i-ar fi oferit oportunitatea de a se numara printre statele re-fondatoare ale Uniunii Europene. Tandemul toxic V.V. Dancila – Tudorel Toader are misiunea evidenta de a raci relatiile dintre Romania si Uniunea Europeana.

O intrebare se impune, daca suntem interesati sa intelegem pozitia si situatia in care se afla Romania pe campul de lupta principal al razboiului hibrid. De ce politicienii romani nu sunt constienti de pericolele extinse la care supun institutiile statului? Oare, actiunile declansate de Moscova, pentru a-si mentine o conducere oligarhica, care falimenteaza poporul rus si care in relatiile internationale impune o politica brutala a sferei de influenta, nu ameninta in nici un fel si tara noastra?

Faptul ca cei mai multi dintre politicienii romani, la fel de corupti, la fel de cinici ca si politicienii populisti, Putin, Orban, Borisov, Zaman, incearca sa impuna in tara noastra un sistem al impunitatii care sa le creeze dreptul de a fi corupti si de a sfida natiunea, ar trebui sa ne alarmeze pe toti cei care dorim binele acestei natiuni!