Care sunt principalele predicate ale patriotismului la romani. De la tarina la Patria din Cer

0
260

Din zorii experientei umane, de la supravietuirea noastra in pesteri, necunoscatori si tematori in fata marilor mistere ale „naturii” si mai ales neintelegatori ai „firii” vazute si nevazute, am investit de-a lungul generatiilor si pana astazi in „Puterea Simbolului”. De la shamanismul primordial, la religiile dogmatice si de la unitatea soborniceasca a Bisericii, pana la pluritatea optiuniilor politice, ne-am lasat condusi, pastoriti de cei pe care i-am crezut capabili sa ne ofere raspunsurile satisfacatoare „tri-interogatiei” specifica rasei noastre: Cine suntem – De unde venim – Incotro ne indreptam?

Istoria ne-a purtat pe aripiile ei misterioase de la omul religios la cel social oferindu-ne de la certitudinile spirituale pana la suspiciunile ideologice. Neamurile au traversat timpul cautandu-si sensul fie in datoria fata de Dumnezeu, fie in celebrarea libertatii individuale prin respectarea libertatiilor celorlalti.

Pentru a ne cunoaste mai bine, noi romanii ar trebui sa discutam serios si sa intelegem adanc cele cateva forme de ideologie care ne-au marcat ca popor in lunga si atat de zbuciumata noastra istorie, blestemata de complicata geografie, care ne-au plasat la frontiera Occidentului cu Orientul. Confruntarea dintre Vest si Est, prin ciocniriile dogmatice, si mai tarziu prin diferitele filosofii politice, de la democratie la totalitarism, ne-a obligat sa avem o viziune proprie asupra existentei noastre specific romanesti, care sa ne satisfaca setea de mister, dar mai ales si egoul nostru national.

In momentele noastre de criza existentiala, am recurs la cateva teme capabile sa regenereze in sufletele noastre: dragostea de neam, spiritul de sacrificiu si speranta intr-un viitor luminos, optand fie pentru idei mistice, fie pentru directii ideologic-sociale. Sa trecem in revista cateva dintre ideile care ne-au animat si inca ne mai anima ca popor:

Mostenirea spirituala geto-dacica: suntem continuatorii unei civilizatii stravechi, cu o populatie intinsa pe tot teritoriul Europei de astazi, cu capitala la Troia, din a carei bogatie spirituala si materiala s-au hranit pelasgii, scitii, tracii, getii si dacii si care i-a inspirat atat pe greci, cat si pe romani.

Latinitatea: poporul nostru este consecinta amestecului dintre romani si daci, dintre geniul sacerdotal si cel „ingineresc” , o fuziune perfecta intre setea de spiritualitate zamolxiana si curiozitatea tehnologica specifica Romei.

Ortodoxia: Crestinarea poporului nostru de catre apostolul Andrei, supranumit si „apostolul lupilor”, adica al dacilor, ne plaseaza printre primele popoare non-semitice care si-au insusit Evanghelia, recunoscandu-l pe Iisus ca pe Hristosul, adica Mesia, mantuitorul omenirii si Fiul lui Dumnezeu cel Viu.

Pravoslavismul: Dupa caderea Constantinopolui sub puterea semilunii islamice reprezentate de noul imperiu Otoman, dogma rasariteana este preluata de Rusia. Kiril si Metodiu creaza un alfabet/limbaj specific gandirii slave si cateva secole, poporul nostru a vietuit in afara latinitatii.

Legionarismul: ortodoxism curatat de influentele iudiace, mesianism preluat din gandirea romantica germana, amestecat cu paganismul arianic,care se opune cu arma in mana globalismului de inspiratie protestanta si mai ales se lupta cu oculta masonica evreiasca.

National-comunismul: curent de gandire inspirat din dogmele dacismului si legionarismului, insa golite de misticism, care propune constructia omului de tip nou, eliberat de mostenirea decadenta a Occidentului. Se propune inversarea elitelor vechi, astfel incat muncitorimea preia fraiele guvernantei alaturi de taranime si in cele din urma, de intelectualitatea care neaga abstractul in favoarea realismului socialist.

Spirito-stiintismul: propovaduieste ideea ca Romania este singura tara din lume care detine cele sapte locuri energetice fundamentale ale Terrei, iar oamenii au cele mai dezvoltate abilitati parapsihologice. Muntii Bucegi sunt de fapt o imensa baza subterana, artificiala, un adevarat portal catre alte dimensiuni existentiale.

Cunoscand si analizand serios aceste predispozitii ale noastre, putem intelege si mai bine,cum suntem stimulati de catre propaganda sa actionam intr-un sens sau altul, in functie de interesele stapanitorilor vremurilor. Cand Occidentul s-a impus aspura noastra, au fost starnite predicatele latinitatii, Scoala Ardeleana a reusit sa ne intoarca la alfabetul occidental si sa ne conecteze la fundamentele gandirii vestice: parlamentarism, economie de piata, libertate de gandire. Cand „Mama Rusia”si-a intins aripa „potectoare”
aupra noastra, ne-am confruntat cu pravoslavismul: „Lumina vine de la Rasarit!”.

Nu s-a shimbat nimic in istoria noastra, decorul ramane fix, mutabile sunt doar personajele, care in fiecare generatie, in functie de autoritatea stapanitorului rezoneaza la unul dintre aceste predicate ale patriotismului, descrise pe scurt, mai sus. Ce ne tine insa in „Adevar” este mesajul viu si continuu al Mantuitorului care ne reaminteste ca Regatul sau nu este din lumea aceasta si ca noi, ca buni crestini trebuie sa-i dam Cezarului ce este al sau si lui Dumnezeu ce-i apartine…

Daca Patria noastra ramane pe pamant, ne vom apara sau impune prin Razboi, dar daca ne mutam cu totii Patria in Cer, atunci ne vom intelege, indiferent de paradigma, prin argumnetele Pacii si ale Iubirii! Va veni vremea sa intelegem cu totii, ca indiferent de nationalitate, noi suntem membrii unui singur popor numit Umanitate!